Depre meseria de îngrijitoare persoane vârstnice – interviu cu doamna Ildiko Etelka Saghy
Care crezi că sunt calitățile unei îngrijitoare de seniori? Doamna Ildiko ne-a spus care sunt calitățile pe care ar trebui să le aibă cineva care lucrează ca îngrijitoare de persoane în vârstă. Află mai multe despre experiența dumneaei aici:
- Cum ați aflat despre Promedica24 și de ce ați ales să lucrați cu noi?
Știam despre Promedica24 de mai mulți ani pentru că a lucrat și fiica mea cu această firmă. Am făcut împreună cursurile de infirmerie și după am făcut practică în spital. Lucrez cu Promedica24 din 2014. Am fost în mai multe orașe și am și familia aici. Mie îmi place ceea ce fac, am răbdare și m-am adaptat la fiecare familie, la cum gătește sau cum condimentează mâncarea.
- Care sunt cele mai importante calități pe care trebuie să le aibă o îngrijitoare?
Minimul de teorie trebuie, ceva cursuri de infirmerie, Crucea Roșie, să cunoști cât de cât bolile. Cred că e important să ai niște cunoștințe de bază, nu de asistentă sau de medic, ci cât să știi cum să dai primul ajutor, dacă se îneacă sau i se face rău trebuie să știi cum să acționezi. Din fericire, nu am avut cazuri grele. Unii vor să le gătești și mâncare românească și trebuie să știi să gătești. Experiența pentru mine contează foarte mult. De asemenea, întotdeauna trebuie să te adaptezi situației, să te acomodezi, să te poți adapta la cum gândesc ei, ce simt ei, să fii empatic. Nu e familia ta, dar trebuie să ai vorbă bună pentru ei. Fiecare caz e altfel. Unii spun că au dureri, alții suferă fără să zică nimic. Dar ai nevoie de răbdare, acomodare și, cât de cât, cunoștințe medicale. Oriunde trebuie să te acomodezi, la școală, la serviciu, în familie.
- Cum ați reușit să creați o relație de încredere cu persoana/persoanele pe care le-ați îngrijit?
Totdeauna trebuie să le explici ce faci, dacă mergi la cumpărături, dacă faci mâncare. Să știe tot timpul ce faci, să ai răbdare. Să vorbești cu ei, să nu ridici vocea. Am avut un caz la care doamna voia numai cartofi să-i gătesc mereu. Nu mai știam ce să mai gătesc, dar m-am adaptat oriunde am fost. Acum, la cazul la care sunt mă simt foarte bine, am petrecut de două ori Crăciunul aici și suntem foarte mulțumite, atât eu, cât și colega de schimb, și cred că și familia este mulțumită. Și eu și colega ne-am adaptat la cerințele soțului pacientei și asta e foarte important.
- Care sunt cele mai mari satisfacții pe care vi le aduce acest loc de muncă?
Când văd că îmi mulțumesc și nu știu cum să-mi mai mulțumească. Mai ales când vine o sărbătoare și e totul pus la punct. În fișa postului nu avem să spălăm geamurile sau să facem curățenie generală și dacă văd că eu fac curățenie și îi ajut, sunt foarte mulțumiți. Nemților le place foarte mult curățenia și eu m-am adaptat. Și dacă ei își doresc ceva, eu mă adaptez și ei sunt foarte mulțumiți. Când trebuie să completeze chestionarul la final și văd că totul este apreciat și în regulă, atunci e cea mai mare satisfacție. Am persoane care mă sună să merg din nou la ele.
- Cum ați trecut peste momentele mai dificile?
Mama mea îmi spunea că atunci trebuie să mă gândesc de trei ori înainte de a acționa. Și întotdeauna colaborarea cu familia pacientului este foarte importantă. Într-un loc, pacienta nu voia să ia medicamentele și am întrebat familia cum să procedăm. Contează cum colaborezi cu pacientul, cu familia, cu soțul. Am trecut peste momentele dificile cu ajutorul familiei pacientului. Sau când aveam ceva întrebări și venea medicul, îl întrebam sau îi spuneam ce probleme am întâmpinat. Am avut un caz mai dificil cu o doamnă căreia îi decedase soțul și a trecut printr-o situație mai grea. Dar am depășit-o prin colaborarea cu familia doamnei.
- Povestiți-ne câteva momente frumoase de care ați avut parte la locul de muncă.
Atunci când sunt sărbătorile sau am ziua de naștere, așa sunt de atenți, primesc cadouri, flori, în general, primești cadou și când pleci și îți iei la revedere. Contează foarte mult această apreciere și toată lumea a zis că mă așteaptă înapoi. Au zis că vor prăjitură, le-am făcut prăjitură, cum mi-au zis ei să gătesc așa am făcut. Cu persoanele cu demență e mai greu, dar te adaptezi. Cu Alzheimer și Parkinson e mai ușor totuși. Eu sper să mai fiu sănătoasă să mai colaborez cu Promedica24.
Am avut un accident anul acesta la cazul la care merg. Am mers cu nepoata în pivniță să-mi arate ceva la mașina de spălat și am alunecat 4 trepte și am căzut tare rău. Au telefonat după salvare și au constatat că e ruptă glezna, am fost internată și m-au operat în Germania. După, am fost la recuperare, erau deja granițele închise, la începutul pandemiei. Am fost 6 luni la recuperare, am stat la copiii mei în Germania. Și ulterior am mers la cazul meu stabil atunci când colega de schimb a putut pleca. Am avut sprijin de la Promedica24 și am avut ceva bani de boală din partea firmei.
Probleme grave sau în care să nu depășim situația nu am avut, dacă observ ceva, eu discut cu familia.
- Cum a fost călătoria în Gemania? A fost totul în regulă? Ați ajuns ușor? Au fost situații neprevăzute pe parcursul călătoriei?
Nu am călătorit în această perioadă în România, sunt în Germania de 8 luni jumătate din cauza operației.
- Credeți că este important serviciul de asistență 24 de ore din 24 oferit de Promedica24? Care credeți că sunt calitățile coordonatorului dumneavoastră?
Dacă este familia în jur, discut cu ei. În multe locuri nu a fost nevoie să pregătesc eu medicamentația. Erau multe locuri în care pregăteau asistenții. Sau unii au ciorapi pentru varice – vine tot asistenta. De exemplu, aici unde este doamna mai plinuță vine asistenta și o schimbă și o spală, dar depinde cum sunt ei organizați. În cele mai multe locuri ei au dreptul acesta, să vină asistenții.
Când s-a stabilit că am piciorul rupt, bătrânica a rezolvat totul. Și după, și pentru operație. Eu imediat am anunțat Promedica24. Dacă se întâmplă ceva cu mine sau cu pacientul, eu anunț firma. Sunt mulțumită că toată lumea s-a interesat de mine, cum e cazul, cum a fost călătoria sau eu sun și le spun tot. Este foarte important să ai la cineva apela. Orice am avut, imediat am discutat cu coordonatorul. Am avut mai multe coordonatoare. Am avut prima dată o doamnă coordonatoare din Cluj. M-a învățat că trebuie să apelez la dumneaei pentru orice. După, am avut o altă doamnă de la Arad și ne-am înțeles foarte bine. Acum am o altă coordonatoare cu care mă înțeleg foarte bine.
- Cum credeți că a influențat pandemia domeniul acesta în care lucrați, cel al îngrijirii vârstnicilor?
Nu mai zic cât a trebuit să ne acomodăm. Am fost destul de afectați, și bătrânii, și eu că am 64 de ani. Atâta cât m-am spălat pe mâini acum, cred că în viața mea nu am făcut. A trebuit să avem mare grijă și să fim foarte preventivi. Apoi după accident, la spital, atâtea analize a trebuit să fac și nu am putut să primesc vizite, nici de la fiica mea, nici de la ginere. Foarte severe au fost măsurile și aici. Dar spre deosebire de România, aici puteai să mergi la cumpărături, la plimbare cu copiii și animalele. Nu cu limită de vârstă. Nu au fost așa multe restricții ca în România, au sigilat parcurile, au închis evenimentele publice. Și acum trebuie să folosești mască peste tot. Sunt foarte multe cazuri și aici. Nu avem ce face, mâncare sănătoasă, vitamine multe, spălatul mâinilor, masca, dezinfectarea sunt singurele soluții.
- Ce mesaj le-ați transmite persoanelor care doresc să lucreze în domeniul îngrijirii de seniori?
E o meserie frumoasă dacă o faci cu suflet și ai puțină experiență și cunoștințe minimale medicale și să ai empatie față de bătrâni, să ai răbdare cu ei.