Mobilizarea și transportul persoanei îngrijite

Viața unui senior este complicată, mai ales dacă afecțiunile de care suferă îl țin la pat. Și chiar dacă mobilitatea nu îi este afectată foarte tare de trecerea timpului, tot are nevoie de un braț de care să se sprijine atunci când părăsește confortul locuinței, unul care să înlăture acea frică persistentă de a nu păți ceva rău. Acel braț este al îngrijitoarei care, dincolo de activitățile specifice îngrijirii la domiciliu, trebuie să fie aptă să-l însoțească pe senior în deplasările la spital sau la medicul de familie, în vizitele la prieteni și plimbările recomandate pentru relaxare. De asemenea, o îngrijitoare de seniori trebuie să știe metodele prin care persoane îngrijită poate fi mutată atunci când se efectuează îngrijirea corporală sau pentru prevenirea escarelor, iar dacă aceasta nu are grave probleme de mobilitate, să știe cum poate fi transportată în siguranță.

O îngrijitoare de seniori la domiciliu trebuie să dispună și de abilități care să îi permită să efectueze mobilizarea și transportul pacientului într-un mod adecvat atunci când este cazul, pentru a evita rănirea acestuia. Deoarece aceasta joacă un rol important în viața vârstnicului, una dintre cele mai importante sarcini este mobilizarea pacientului care nu poate să se ridice sau nu poate să își schimbe poziția în pat. Pe lângă hrănirea, asigurarea igienei generale și a altor nevoi, administrarea medicamentelor, îngrijitoarea trebuie să aibă și cunoștințe de bază pentru îngrijirea persoanelor imobilizate la pat care nu se pot deplasa nici cu cadru de mers, nici cu baston ortopedic.

Efectuarea procedurilor ce țin de îngrijirea corporală au loc, de regulă, în pat. Chiar dacă seniorul se poate mișca, de cele mai multe ori nu se poate descurca fără sprijinul îngrijitoarei și de aceea este necesar ca aceasta să cunoască modul prin care persoana îngrijită poate fi mobilizată.

Mișcarea pacientului este necesară și pentru prevenirea escarelor, curățarea unor dispozitive medicale și pentru transportarea acestuia la spital sau în alt loc unde îi este cerută prezența.

Datorită incapacității unui pacient de a se ridica sau de a-și schimba poziția în pat, este esențial ca o îngrijitoare să cunoască principiile de bază ale mobilizării, deoarece mișcările prost executate sau lipsa frecvenței lor pot duce la apariția unor grave probleme de sănătate. Pentru ca execuția mișcărilor să fie adecvată, o îngrijitoare trebuie să respecte anumite reguli:

Mobilizarea și poziționarea pacienților necesită din partea îngrijitoarei multă responsabilitate, precum și creativitate în găsirea unor soluții adaptate pentru condiția bolnavului.

Îngrijitoarea de seniori la domiciliu trebuie să fie conștientă de faptul că pentru mobilizarea unui vârstnic se pot face eforturi mari, care pot dăuna coloanei vertebrale, provocate din cauza folosirii greșite a propriului corp în timpul mișcării persoanelor îngrijite. Riscurile aferente pot fi dureri lombare sau dureri de spate, dureri cervicale sau dureri la umeri.

În funcție de cât se poate mișca vârstnicul, mobilizarea se împarte în două tipuri:

Din cauza imobilizării pot apărea diverse complicații, în cazul seniorilor escarele fiind cel mai des întâlnite, alături de atrofierea mușchilor. De aceea, este necesar ca îngrijitoarea să se asigure că persoana îngrijită nu petrece foarte mult timp în aceeași poziție, mișcarea acesteia fiind esențială pentru normalizarea tonusului muscular, menținerea mobilității articulare, stimularea metabolismului, stimularea circulației sanguine și asigurarea stării de bine și de independență.

Mobilizarea se face în funcție de natura bolii de care suferă persoana îngrijită, de starea generală de sănătate a acesteia și de tipul de reactivitate. Înainte de a se începe, este nevoie ca îngrijitoarea să:

Perioada de exerciții pentru refacerea condiției musculare și intensitatea trebuie începute încet, mărindu-se apoi în funcție de răspunsul fiziologic al pacientului (creșterea pulsului, semne de slăbiciune musculară). Exercițiile se fac întotdeauna înainte de mese, iar momentul în care se începe mobilizarea precum și ritmul vor fi mereu cele recomandate de medicul personal al vârstnicului.

Ce presupune mai exact mobilizarea? Realizarea efectivă include acțiuni precum: întoarceri, deplasare laterală în pat, ridicare și deplasare, transfer. Fiecare dintre aceste acțiuni are proprii pași de urmat prescriși de medic, important fiind ca îngrijitoarea să-i respecte cu strictețe.

Dacă persoana îngrijită nu se poate mișca deloc, atunci schimbarea poziției în pat este asigurată în totalitate de către îngrijitoare. Aceasta trebuie să facă mișcări precum:

Orice schimbare de poziție cere deplasarea, susținerea și ridicarea persoanei îngrijite, de aceea este important ca îngrijitoarea să aibă o stare de sănătate bună și forță. De asemenea, este important ca în momentul efectuării acestor manevre îngrijitoarea să acorde o atenție mare poziției corecte de lucru. Aceasta are rolul de a proteja atât sănătatea dumneaei, cât și pe cea a vârstnicului.

În cazul pacienților imobilizați, paralizați, se efectuează schimbări pasive de poziție, pentru care este necesară o poziție potrivită pentru a ridica mai ușor seniorul și cu efort fizic minim. Astfel:

Și seniorii care nu se pot deplasa, atât timp cât sunt conștienți, au nevoie de explicații cu privire la ce urmează să se întâmple. Îngrijitoarea trebuie să explice ce va face, de ce și cum, asigurându-se în același timp că acțiunile sale nu provoacă niciun disconfort.

În efectuarea manevrelor de repoziționare și îngrijire corporală trebuie să se analizeze cu atenție corpul seniorului și, dacă se observă semne ale apariției escarelor sau dacă cele existente arată îngrijorător, să se comunice de urgență cele observate aparținătorului și/sau medicului personal al pacientului.

Îngrijirea la domiciliu este un domeniu care necesită multă responsabilitate și foarte mare atenție din partea îngrijitoarei, deoarece aceasta din urmă este persoana care trebuie să îl supravegheze în permanență pe senior. Pe lângă faptul că îngrijitoarea trebuie să stea cu vârstnicul și să se asigure că are tot ce îi trebuie la dispoziție, aceasta trebuie să îl însoțească aproape în toate locurile în care pacientul trebuie să meargă, în special la vizitele periodice la doctor. Alte situații în care seniorul se poate deplasa și trebuie să fie ajutat de către îngrijitoare sunt plimbările în natură, vizitele la prieteni sau participarea la diverse evenimente.

O îngrijitoare trebuie să țină cont de faptul că, deși persoana îngrijită se poate deplasa, aceasta nu are curajul de a porni singură la drum din cauza nesiguranței în mers. Astfel, ea trebuie însoțită mereu, chiar dacă tot ce trebuie să facă îngrijitoarea este să o țină de braț pentru a combate frica. În cazurile grave, în care seniorul nu se poate mișca deloc, tot îngrijitoarea trebuie să se asigure că transportul este confortabil și că vârstnicului nu-i lipsesc cele necesare deplasării.

Permisul de conducere este un avantaj pentru toate persoanele care lucrează ca îngrijitoare de bătrâni în străinătate. Pe lângă faptul că acestea pot ajunge mai ușor până la magazine în vederea efectuării cumpărăturilor, pot ajuta persoana îngrijită să ajungă mai ușor acolo unde este nevoie.

Înainte de a transporta seniorul cu un autoturism, îngrijitoarea trebuie:

Dacă seniorul este transportat la alte servicii sau instituții sanitare, îngrijitoarea trebuie să se asigure că are toate documentele necesare la el.