Cum trebuie să se comporte o îngrijitoare de seniori cu pacientul îndoliat
Depresia este o mare provocare pentru un senior și pentru cei din jurul lui. Chiar dacă bătrânețea aduce numeroase schimbări, atât asupra fizicului, cât și asupra psihicului, nu acestea sunt de vină întotdeuna pentru declanșarea bolii. Depresia apare de cele mai multe ori ca urmare a situațiilor dificile ce se ivesc o dată cu înaintarea în vârstă, cele mai greu de depășit de către vârstnic fiind momentele în care o persoană dragă a trecut în neființă.
Deseori este vorba de partenerul de viață al seniorului, dar trecerea anilor face ca tot mai multe persoane cu care a trăit, pe care le-a cunoscut bine și care au însemnat ceva pentru acesta, să dispară. Este greu pentru un vârstnic să depășească aceste praguri dificile. Rolul îngrijitoarei de persoane vârstnice la domiciliu în aceste cazuri este foarte important, dat fiind faptul că ea este poate singura persoană rămasă aproape, singura care poate alunga singurătatea cu o vorbă bună și tristețea cu o îmbrățișare.
Pierderea unei persoane apropiate – un moment extrem de dificil
Fiecare persoană este diferită și reacționează diferit la durere. Chiar și așa, psihoterapeuții au descoperit cinci etape ale doliului întâlnite la toți oamenii care au trecut printr-un eveniment tragic precum moartea unei persoane iubite. Acestea ajută în înțelegerea mai bună a emoțiilor și oferă indicii importante persoanelor aflate în jurul celui care suferă.
Este bine ca îngrijitoarea de seniori să știe care sunt etapele doliului pentru a putea oferi ajutorul necesar și, în cazul în care depresia devine alarmantă, să poată cere în timp util ajutor specializat pentru a salva persoana îngrijită.
Etapele sunt:
- Șocul – În momentul în care anunțul decesului este făcut, seniorul va avea senzația că este rupt de realitate și va fi incoerent. În aceste momente nu este indicat să se încerce aducerea pe linia de plutire a celui blocat în negație, ci este recomandată ascultarea. De asemenea, este important ca persoana îngrijită să nu fie singură în aceste momente, să aibă în permanență pe cineva alături care să-i ofere cele necesare deoarece există mari șanse să nu dorească să mănânce sau să doarmă și poate face alegeri ce-i pot pune sănătatea în pericol.
- Revolta – Această etapă apare în momentul în care se conștientizează tragicul eveniment și se manifestă prin emoții extrem de puternice. Furia este cea mai des întâlnită stare, cel care suferă având tendința chiar de a provoca supărări și celor din jur. Îngrijitoarea nu trebuie să se sperie sau să se supere, ci să aibă răbdare, să-i permită să elibereze durerea deoarece, dacă este ținută înăuntru, se va întoarce asupra celui care suferă și se va transforma într-o depresie fără leac.
- Negocierea sau tocmeala – Se traduce prin încercarea vârstnicului de a încerca să preia din nou controlul asupra situației, folosind formule de genul „Dacă am fi mers la medic…” sau „Mă voi ruga mai mult pentru ca persoanele iubite să fie protejate…”. În această etapă se poate observa și un sentiment de vinovăție accentuat, cel care a suferit pierderea fiind tentat să creadă că el este cauza tuturor lucrurilor rele. În aceste situații îngrijitoarea trebuie să fie fermă și să-i explice că nimeni nu este vinovat de cele întâmplate.
- Starea depresivă – Este normal ca, după eliberarea unor emoții de o intensitate atât de mare, să apară o stare de tristețe și apatie. Seniorul va fi mult mai tăcut și va lăsa senzația că niciodată nu-și va reveni la normal. Nu este recomandată nici mângâierea, deoarece înseamnă negare a ceea ce simte, nici de-dramatizarea și nici chiar antidepresivele deoarece problema va fi tot acolo. În această etapă este indicat ca îngrijitoarea să ceară seniorului să povestească amintirile legate de persoana care a trecut în neființă, evocarea vieții trecute având un rol calmant.
- Acceptarea – Această ultimă etapă nu este echivalentă cu resemnarea și se traduce de obicei printr-o interiorizare a morții. De exemplu, o văduvă poate să se ocupe de grădinărit deși nu era activitatea ei preferată, ci a soțului defunct. Până la urmă seniorul va ajunge la o concluzie coerentă și se va detașa de eveniment. Din păcate, acest lucru nu garantează că suferința va dispărea, ea tinzând să reapară ori de câte ori se va intra în contact cu un lucru sau o activitate care va stârni amintiri.
De asemenea, depresia tinde să reapară înainte de data de aniversare a doliului. Îngrijitoarea trebuie să țină cont de această dată și de alte date importante pentru vârstnic care îi reamintesc de cel defunct și să fie mult mai atentă la schimbările comportamentale ale acestuia.
Îngrijitoarea unui senior care a pierdut recent o persoană apropiată poate simți deseori că situația o depășește. Este important să înțeleagă că doliul are cursul său și anumite reacții cum ar fi negarea, furia sau tristețea sunt normale. Ascultarea este cea care ajută în majoritatea situațiilor însă, dacă se simte incapabilă să asculte, poate solicita sprijinul aparținătorului și îi poate propune ca cel îndurerat să facă parte dintr-un grup de sprijin sau să primească îngrijirea specializată a unui psihoterapeut.
Sfaturile Promedica24:
O îngrijitoare de seniori în Germania care îngrijește un senior îndoliat trebuie să țină cont de următoarele:
– Există posibilitatea ca vârsnicul să nu își exteriorizeze deloc sentimentele, să țină toată durerea înăuntrul lui și să lase impresia că moartea persoanei dragi nu îl afectează deloc. Îngrijitoarea nu trebuie să îl considere insensibil sau să creadă că are probleme psihice ce-l fac să nu mai fie empatic, ci să înțeleagă faptul că fiecare persoană reacționează diferit în situațiile dificile. Unele persoane pot fi absolut copleșite de situație, altele se vor comporta ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, însă o pierdere rămâne o pierdere și înseamnă suferință.
– Răbdarea este cea mai bună soluție. Un senior care poartă doliu este complicat de îngrijit tocmai din cauza faptului că are un comportament mereu diferit, care poate lua prin surprindere. Sentimentele cu care se luptă sigur vor produce disconfort îngrijitoarei însă, cum soluții nu există în asemenea triste situații, singura variantă bună este înțelegerea, urmată de o lungă așteptare a acceptării.
– Singurătatea poate fi copleșitoare pentru persoana îngrijită. Deși imediat după evenimentul tragic va fi înconjurat de foarte multe persoane, inclusiv de îngrijitoare, va dezvolta încetul cu încetul un sentiment apăsător de solitudine, în special dacă persoana care a decedat era partenerul de viață. Din păcate, această senzație o va purta multă vreme, iar când toți vor crede că situația s-a mai îmbunătățit, tot vor exista răbufniri de tristețe apăsătoare.
– Discuțiile despre defunct nu ar trebui evitate. Multe persoane consideră că aducerea în discuție a persoanei decedate face rău celui care poartă doliu însă nu este așa. Reamintirea unor momente frumoase din trecut, a unor detalii despre persoana respectivă și a orice ține de lucrurile pe care cei doi le-au făcut împreună, favorizează acceptarea și ajută seniorul îndoliat să păstreze încă vie amintirea persoanei dragi dispărute.
