Ce trebuie să știe o îngrijitoare de seniori despre pacienții cu schizofrenie

Este foarte important ca seniorii cu schizofrenie să simtă sprijin emoțional atât din partea familiei, cât și din partea persoanelor apropiate. Cu cât acesta dispune de mai multă susținere, cu atât calitatea vieții va fi una mai bună. Aici joacă un rol important și îngrijitoarea acestuia – prezenta dvs. zilnica alături de senior îi poate oferi acestuia suportul emoțional de care are nevoie.

Îngrijirea unui pacient cu schizofrenie necesită un plan bine stabilit. În primul rând, o îngrijitoare trebuie să accepte și să înțeleagă această afecțiune, precum și simptomele sale. De asemenea, aceasta trebuie să își păstreze optimismul, pentru a putea trece cu bine de perioadele mai dificile pe care le poate avea vârstnicul și pentru ca acesta să se simtă acceptat. În al doilea rând, îngrijitoarea trebuie să se asigure că tratamentul este urmat cu strictețe, deoarece dacă nu este urmat cum trebuie, pot să apară perioade în care simptomele se înrăutățesc.

Este recomandat ca îngrijitoarea să cunoască nu doar tratamentul, dar și factorii care duc la declanșarea simptomelor schizofreniei. Este bine ca aceasta să rămână calmă și să știe cum să acționeze în situațiile mai dificile, precum și să contacteze cât mai repede medicul seniorului.

Psihoza sau episoadele psihotice ale persoanelor in varsta pot fi foarte dificil de gestionat pentru ingrijitoare. Aceste episoade pot fi înspăimântătoare pentru toată lumea, în special pentru persoana care se confruntă cu acestea, declanșând stres și frică extremă, ceea ce poate conduce la o escaladare a simptomelor. Psihoza este definită ca o pierdere a contactului cu realitatea, sau incapacitatea de distinctie între real și imaginar; psihoza include iluzii (idei false despre ceea ce are loc sau cine este) și halucinații (vizualizarea sau auzul de lucruri care nu sunt acolo). De multe ori, este posibil ca persoana care se confruntă cu o psihoză, să nu știe de fapt că ceva nu este în regulă. Este important ca îngrijitorii să știe cum să recunoască semnele de avertizare timpurie care indică dezvoltarea unei psihoze și să știe de unde sau de la cine să solicite asistență.

Unele dintre semnele de avertizare timpurie care trebuie căutate includ: anxietate, depresie sau iritabilitate; suspiciune, ostilitate sau frică; dificultăți de somn sau ore neobișnuite de trezire; modificări ale apetitului; pierderea energiei, hiperactivitatea sau alternanța dintre cele două; probleme de concentrație sau de memorie; preocuparea cu anumite idei (cum ar fi religia); abandonul social (batranul nu vrea să petreacă timp cu prietenii și membrii familiei); probleme de gândire; dificultăți în îndeplinirea responsabilităților, cum ar fi munca sau studiul; deteriorarea auto-îngrijirii și a igienei personale. Nici unul dintre aceste semne nu înseamnă în mod necesar că se va întâmpla un episod psihotic, deoarece unele pot fi cauzate de o boală fizică sau de probleme de relationare cu persoanele apropiate.

Gestionarea simptomelor psihozei poate fi foarte dificilă pentru că nu știti ce să spuneti sau să faceti. Acesta situatiee poate deveni fi un moment foarte stresant și confuz pentru toată lumea, așa că luati in considerare faptul că nu există cu adevarat un lucru „corect” de spus sau un mod „corect” de a va comporta sau de a reacționa. Există câteva lucruri pe care le puteți păstra în minte, care ar putea fi de ajutor. Încercați și înțelegeți ce se întâmpină persoana, cum ar fi halucinațiile sau delirul, care le vor părea foarte reale. Încercați să nu luați nimic personal, având în vedere că batranul nu s-ar comportă și nu ar vorbi in acest fel în mod normal. Evitați dezbaterile lungi în care încercați să ii convingeți că delirul sau halucinațiile lor nu sunt reale, pentru că acest lucru îi va face să se simtă ca și cum nu vă vor putea vorbi despre ceea ce li se intampla. Încercați să găsiți subiecte neutre de discutie, în loc să vă concentrați asupra credințelor lor greșite; acest lucru cel mai probabil nu le va deranja si nu va va frustra. Desi este tentant, nu achiesati la delirul sau halucinațiile persoanei ingrijite, si ascultă și simpatizează cu ceea ce trăiește aceasta. Dacă este posibil, încercați să minimalizați stresul și stimularea din jurul casei în aceste momente. De asemenea, atunci când cineva se confruntă sau isi revine dintr-un episod psihotic, starea sa poate parea aproape asemănătoare cu cea a unui copil și poate avea nevoie de ajutorul tău în luarea deciziilor. Arătați-vă îngrijorarea și grija față de persoana respectivă, evitând confruntările, și nu criticând sau acuzându-i pe aceștia.

Un alt factor de risc foarte important de mentionat este că o persoană care se confruntă sau care a experimentat un episod psihotic are un potențial crescut pentru depresie și gânduri suicidare. Orice amenințări sau gesturi de auto-vătămare trebuie luate foarte serios. Apelati la asistență medicală și / sau psihiatrica imediat in cazul in care credeți că persoana inigrijita isi poate face rău. Nu vă fie frică să le vorbiți despre cum se simt, întrebându-le dacă se simt în siguranță sau dacă se gândesc să se rănească singuri. A vorbi despre sinucidere poate să facă posibilă luarea de măsuri pentru a împiedica acest lucru să se întâmple. O altă problemă asociata acestui factor de risc este cea a confidențialității. Adesea, atunci când aveți de-a face cu cineva care este bolnav psihic, sunteți plasat în fata unei dileme etice cu privire la ce să faceți atunci când persoana va împărtășește gânduri sau informații „secrete”, în special în ceea ce privește sinuciderea sau agresiunea față de ceilalți. Deși experiența fiecăruia este diferită, un lucru pe care fiecare îngrijitor trebuie să îl facă este să parcurga informațiile primite si daca identifca elemente care sugereaza că persoana ingrijita este expusă riscului de a se răni singura sau pe altcineva, sa le raporteze unui medic sau altui profesionist din domeniul sănătății cât mai curând posibil. Chiar dacă persoana ingrijita pare a fi supărată sau se simte trădată, aveți o datorie clară de îngrijire care are prioritate față de orice pacte sau planuri de sinucidere sau omucidere.

Doar asigurați-vă că nu le faceți promisiuni care nu pot fi păstrate, ci rămân în sprijinul lor. Lucrurile pe care ați putea să le spuneți când aflați despre astfel de planuri sunt: ​​”Aș vrea să vă ajut”, „Nu imi pot imagina prin ce treceți, dar sunt gata să ascult”, „Îmi pasă de dvs și cred că ar fi o idee bună să vorbim cu doctorul dvs.”,” Aș vrea să va ajut, totuși, trebuie să-mi spuneti cum pot să mă descurc mai bine „,” Nu pot acvcepta sinuciderea dvs. Aș dori să aranjăm să mergem să vedem un doctor împreună.”. Asigurați-vă că nu spuneți lucruri de genul: „Trebuie să vă adunati și să depasiti momentul”, ” Lasati-ma să vă spun despre problemele mele, sigur că vă va ajuta să uitați de ale dvs.”. Aceste observații nu arata compasiune și pot fi periculoase.

Cu ajutorul medicației, terapiei și timpului, persoana ingrijita poate prezenta semne de a fi capabilă să se ocupe de o mai mare responsabilitate, odată ce episoadele psihotice se raresc și nu mai reprezintă o amenințare constantă. Vorbiti-le despre modul în care se simt atunci când este vorba de a face mai multe lucruri singur, o metoda buna de a începe fiind cu sarcini de auto-îngrijire precum igiena personală, îmbrăcarea și mâncarea programată. Începeți să alocați sarcini simple de uz casnic și observați dacă doresc să lucreze singuri sau cu alții. De exemplu, ei ar putea dori să spele camera de zi, dar poate că nu le place ca altcineva să pătrundă acolo în același timp.

Încercați să îi încurajați ușor, niciodată cu forța, să participe la evenimente sociale atunci când este cazul. Alegeti grupuri mici și intime, cu unul sau doua rude sau prieteni; in caz contrar poate aparea frustrare și stres, ceea ce poate conduce la aparitia unui alt episod. Întotdeauna discutați despre planurile dvs. cu ei și sugerați să faceți o excursie o dată pe săptămână, ca o călătorie sau o plimbare în țară; duceti-ca undeva liniștit, nu agitat și zgomotos ca un oraș. Dacă doriți să ii scoateți să mănânce, găsiți un mic restaurant frumos și mergeți în cea mai puțin ocupată parte a zilei. Nu puneți prea multe întrebări, cum ar fi: „La ce va gânditi?” sau „De ce faceti asta?” Vorbiți despre evenimente neutre care nu sunt prea emoționale, poate discutați un film sau un program de televiziune, în loc de afacerile sau politica mondială. Intelegeri, de asemenea, că poate fi dificil pentru ei să vorbească despre orice, desi se bucură de compania dvs. În acest caz, luați în considerare vizionarea de televiziune, ascultarea de muzică, jocurile de cărți sau chiar cititul cartilor.

Amintiți-vă că îngrijitorii sunt adesea singurii prieteni pe care batranii ii au, deci încercați să fiți și prieteni, invitându-i să vină cu voi atunci când faceți lucruri noi, dar nu ii forțați să meargă. Nu în ultimul rând, respectați întotdeauna preocupările celor dragi legate de boala lor. Dacă vă cer să nu divulgati natura bolii altor membri ai familiei sau prietenilor, atunci nu faceți asta, chiar dacă simțiți că aveți o mulțime de experiență care ar putea ajuta pe alți îngrijitori să treacă prin același lucru. Respectul, răbdarea, compasiunea și blândețea vă vor ajuta să preluați controlul asupra bolii și să începeți din nou sa apreciati munca pe care o faceti.