Ce trebuie să știe o îngrijitoare de seniori despre vârstnicii care suferă de Parkinson

22 iunie 2020 Redacția Promedica24
Evaluați articolul

Dacă vă doriți o carieră în domeniul îngrijirii vârstnicilor, este important să cunoașteți cele mai frecvente boli de care aceștia pot suferi. Seniorii sunt mai sensibili și din acest motiv sunt predispuși la dezvoltarea unor boli variate, atât a celor comune tuturor vârstelor, cum ar fi gripa, cât și a unor afecțiuni specifice vârstei a treia. Dacă veți lucra la Promedica24 ca îngrijitoare de persoane vârstnice, vă veți confrunta, foarte probabil, cu o mare parte dintre afecțiunile specifice vârstei a treia și este important să cunoașteți câteva informații de bază despre fiecare dintre acestea, pentru a recunoaște simptomele și pentru a ști cum ar trebui să acționați sau să reacționați în diferite situații. Una dintre aceste afecțiuni este boala Parkinson. Vă prezentăm în cele ce urmează câteva informații introductive despre această boală.

Ce este boala Parkinson?

Boala Parkinson este a doua boală neurodegenerativă ca frecvență după Alzheimer. De regulă, boala debutează între 50 și 70 de ani și este consecința unui proces degenerativ neuronal al sistemului nervos central, precum și a deteriorării celulelor care produc dopamină. Dopamina este o substanță din creier, care permite controlarea mișcărilor. Distrugerea celulelor care produc dopamină afectează capacitatea unei persoane de a-și controla mișcările corpului și, de aceea, pacienții care suferă de Parkinson prezintă gesturi incontrolabile și rigide, precum și tremor și instabilitate posturală.

În prezent nu se cunoaște o cauză exactă a acestei boli și nu există încă un tratament pentru vindecare completă. Există, în schimb, tratamente care îmbunătățesc semnificativ viața unui pacient.

Tulburările legate de Parkinson au o evoluție progresivă, semnele și simptomele acumulându-se în timp. Simptomele vizibile apar de multe ori foarte târziu după debutul bolii – se presupune că între 60 și 80% dintre neuronii care produc dopamină au murit deja atunci când apar semnele motorii. Boala evoluează lent, iar majoritatea pacienților diagnosticați se bucură de numeroși ani de viață activă în urma stabilirii diagnosticului. Spre deosebire de alte boli neurologice, Parkinson dispune atât de un tratament medicamentos, cât și de un tratament chirurgical, ce presupune implantarea unui dispozitiv cu scopul de a stimula creierul.

Cauze și simptome

Deși principala cauză nu este cunoscută, există câțiva factori care pot influența apariția Parkinsonului. Aceștia sunt:

  • Vârsta – chiar dacă boala poate apărea chiar și la persoane mai tinere, cu vârste cuprinse între 30 și 50 de ani, majoritatea pacienților diagnosticați cu Parkinson au o vârstă mai mare de 50 de ani;
  • Sexul – bărbații sunt mai predispuși la dezvoltarea acestei boli decât femeile;
  • Factori genetici – istoricul familial nu influențează foarte mult riscul apariției bolii la un alt membru al familiei. Acest lucru poate reprezenta o cauză doar în situațiile foarte rare când este descoperită forma cu debut precoce a Parkinsonului;
  • Anumite medicamente – utilizarea pe o perioadă mare de timp a anumitor medicamente, precum metoclopramid sau haloperidol, precum și folosirea de medicamente neuroleptice sau substanțe care blochează receptorii de dopamină pot crește riscul de a dezvolta Parkinson;
  • Factori de mediu – o expunere îndelungată la substanțe chimice, precum erbicide, insecticide sau pesticide, pot duce la apariția bolii;
  • Alte afecțiuni cum ar fi hidrocefalia, tumorile craniene sau boala Wilson.

Severitatea simptomelor la Parkinson variază atât de la o persoană la alta, cât și în funcție de stadiul în care se află boala. Spre exemplu, unele simptome pot să apară la persoane cu boala aflată în primele faze, iar la alții ajung să se dezvolte în fazele târzii ale afecțiunii. Simptomele încep, de regulă, pe o parte a corpului și rămân mai severe pe acea parte chiar și după ce boala începe să afecteze și partea cealaltă.

Iată care sunt cele mai întâlnite simptome ale Parkinsonului:

  • Tremorul – principalul simptom, poate și cel mai întâlnit în debutul bolii care poate fi observat la pacienții cu Parkinson. În fazele inițiale, acesta poate afecta doar un braț sau un picior, însă pe măsură ce boala avansează, se poate extinde și la alte părți ale corpului. Tremorul apare atunci când persoana afectată de această boală este trează, aflată în picioare sau când este așezată și se oprește atunci când persoana mișcă partea afectată;
  • Dificultăți în deplasare și menținerea echilibrului – persoanele cu Parkinson pot face pașii mai mărunți decât de obicei. De asemenea, pot întâmpina dificultăți cu schimbările de direcție sau cu întoarcerile din timpul mersului. Pot apărea probleme cu balansul și echilibrul, ceea ce poate duce la căzături;
  • Rigiditatea musculară – unul dintre cele mai frecvente simptome care apare în fazele de debut a bolii este rigiditatea musculară, ce poate fi observată în special în balansarea brațelor în timpul mersului. De asemenea, rigiditatea mai poate afecta musculatura feței, a gâtului sau a altor părți ale corpului;
  • Slăbirea mușchilor feței și gâtului – vorbirea poate fi mult mai dificilă, iar înghițirea poate cauza probleme de înecare sau tuse constantă;
  • Încetinirea mișcărilor – aceasta poate include întârzierea debutului mișcării, opriri frecvente, oboseală și incapacitatea de a efectua două mișcări în același timp.

Alte simptome pot fi: dispariția mișcărilor automate (cum ar fi clipitul, balansul mâinilor în tipul mersului sau zâmbitul), modificarea scrisului (scrisul devine mai mic sau persoana întâmpină dificultăți la scris) simțul mirosului diminuat, dificultăți la urinare, constipație sau hipotensiune ortostatică. De asemenea, Parkinsonul poate duce și la o serie de complicații și probleme asociate, cum ar fi: anxietate, depresie, demență (care se poate dezvolta în stadiile târzii ale bolii), tulburări de somn, probleme cognitive sau de memorie.

Îngrijirea pacienților care suferă de Parkinson

Îngrijitoarea de seniori la domiciliu a unui pacient care suferă de Parkinson trebuie să cunoască simptomele bolii și cum poate preveni incidentele asociate cu aceasta. De exemplu, tremorul ca simptom principal poate fi agravat de stresul emoțional sau de activitatea fizică intensă, ceea ce poate duce la căzături. Astfel, îngrijitoarea trebuie să aibă grijă și să fie atentă la factorii care îi agravează vârstnicului condiția, pentru a-i putea evita în viitor și pentru împiedica accidentele nefericite.

Alte probleme care provin din această afecțiune pe care o îngrijitoare trebuie să le cunoască sunt: diminuarea mobilității fizice (cauzată de rigiditate), lipsa coordonării mișcărilor, postura inadecvată, deficitul de autoîngrijire sau alterarea comunicării verbale. O îngrijitoare trebuie să știe că toate aceste probleme se pot accentua atunci când pacientul este obosit sau prezintă stări de nervozitate.

Pe termen lung, obiectivele pacientului trebuie să fie foarte bine stabilite, pentru a putea ține sub control simptomele afecțiunii. Printre aceste obiective, se pot menționa:

  • Controlarea parțială a coordonării mișcărilor;
  • Păstrarea, cât mai mult posibil, a autonomiei de autoîngrijire (scopul este ca vârstnicul să se poată îngriji singur, chiar dacă acest lucru intră în atribuțiile îngrijitoarei acestuia);
  • Păstrarea capacității de comunicare, prin exerciții de vorbire;
  • Prevenirea sentimentelor negative, care pot duce la depresie.

O îngrijitoare de seniori la domiciliu trebuie să asigure vârstnicului cu Parkinson un program zilnic, pentru a-l ajuta la îndeplinirea acestor obiective.

Un program zilnic de exerciții fizice este esențial pentru a crește forța musculară și a menține funcționalitatea articulațiilor. În acest program, pot fi incluse și activități care îi fac plăcere unui senior, cum ar fi plimbările prin natură sau exerciții pe bicicleta ergonomică. Exercițiile de extensie a membrelor și de rotire a trunchiului, asociate cu mișcarea brațelor, pot ajuta la atenuarea rigidității musculare. Acest program de exerciții nu are rolul doar de a menține capacitățile fizice ale seniorului, ci poate fi un adevărat ajutor în prevenirea depresiei și a ameliorării stării afective.

Pentru a evita cât de mult posibil căzăturile și riscul de accidente, este recomandat ca îngrijitoarea, împreună cu familia acestuia, să asigure vârstnicului un mediu adecvat nevoilor sale. În această privință, este bine ca seniorul să dispună de o balustradă de sprijin, iar parchetul să fie nelustruit, fără carpete. Pentru păstrarea autonomiei de autoîngrijire, se pot folosi obiecte vestimentare fără nasturi, pantofi fără șireturi și tacâmuri speciale pentru mâncare.

O îngrijitoare de seniori la domiciliu trebuie să știe că o persoană afectată de Parkinson poate să devină foarte ușor o persoană foarte dependentă de cei din jurul său. În același timp, poate să se retragă chiar și de membrii familiei sau a prietenilor, dacă aceștia nu oferă suportul necesar pentru depășirea momentelor dificile. Vârstnicii care suferă de Parkinson au un sentiment puternic de frustrare și dezvoltă anxietate și depresie, deoarece știu că progresia bolii este ireversibilă. Îngrijitoarea îi poate fi alături în aceste momente dificile. Arătându-i pacientului moduri în care se poate ajuta singur și cum își poate planifica activitățile zilnice în funcție de nevoile sale, îngrijitoarea poate reprezenta un sprijin real în menținerea unei stări de sănătate generală adecvate.